Mănăstirea din Parma

Despre carte

#html-body [data-pb-style=PVRDJRE]{justify-content:flex-start;display:flex;flex-direction:column;background-position:left top;background-size:cover;background-repeat:no-repeat;background-attachment:scroll}STENDHAL (1783–1842), nom de plume adoptat de Marie-Henri Beyle, unul dintre marii romancieri francezi ai literaturii universale, se numără și printre primii scriitori de expresie realistă, apreciat și astăzi pentru profunzimea psihologică prin care și-a redat personajele. Publicat în 1839, romanul Mănăstirea din Parma urmărește viața tânărului aristocrat italian Fabrizio del Dongo, de la implicarea lui în Bătălia de la Waterloo, ca adept al lui Napoleon, până la pasiunile amoroase și intrigile politice de la curte, în care joacă un rol hotărâtor. Romanul a fost adaptat pentru cinematografie, televiziune și operă.   „Mănăstirea din Parma este „o operă care nu poate fi apreciată decât de spiritele și de persoanele cu adevărat superioare”. BALZAC „Mănăstirea din Parma este un roman a cărui densitate narativă nu lasă nici o clipă de răgaz cititorului dornic de aventură; altfel spus, acesta din urmă nu are timp să se plictisească. Narațiunea însăși este pasionantă, Stendhal având darul de a spune mult în puține cuvinte.” CONSTANTIN ZAHARIA, „Prefață” „Stendhal a inserat în cele trei romane principale ale sale (...) istoria unei voințe. Roșu și Negru, Mănăstirea din Parma și Lucien Leuwen fac ca Stendhal să fie, între romancierii de dinainte de 1900, cel mai citit de tinerii de astăzi. Motivul este că aceste cărți pun, în termeni limpezi, o unică problemă: cum își va făuri «destinul» un tânăr de douăzeci de ani!” R.M. ALBÉRÈS „Marele secret al lui Stendhal, marea lui dibăcie este de a scrie imediat. De aici, acel caracter neconvențional, de vioiciune și spontaneitate, de subit și sinceritate, care ne încântă mereu la stilul său.” ANDRÉ GIDE „Cânt de iubire romantică, tragică, pătimașă, înveșmântată în hainele obiectivității și ale lucidului simț critic, Mănăstirea din Parma rezumă visările de dragoste și duioșie ale autorului său, realizând în artă ceea ce dorise acesta să înfăptuiască în viață.” MICAELA SLĂVESCU